- vociferá
- vb., ind. prez. 1 sg. vociferéz, 3 sg. şi pl. vocifereázã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
vociferá
Look at other dictionaries:
vocifera — VOCIFERÁ, vociferez, vb. I. intranz. A vorbi răstit, mânios, cu glasul ridicat. ♦ (fam.) A face scandal, a ţipa. – Din fr. vociférer, lat. vociferare. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98 VOCIFERÁ vb. a răcni, a striga, a ţipa, a urla … Dicționar Român
AEgialitis vocifera — Killdee Kill dee , Killdeer Kill deer , n. [So named from its notes.] (Zo[ o]l.) A small American plover ({Charadrius vociferus}, formerly {[AE]gialitis vocifera}) of inland waters and fields having a distinctive cry. The adult has two black… … The Collaborative International Dictionary of English
vociferare — VOCIFERÁRE, vociferari, s.f. Acţiunea de a vocifera şi rezultatul ei. – v. vocifera. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98 VOCIFERARE s. v. strigăt. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime vociferáre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
vociferador — ► adjetivo/ sustantivo Que vocifera o grita: ■ no me gusta ir a ese bar porque el camarero es muy vociferador. SINÓNIMO [vociferante] * * * vociferador, a adj. y n. Se aplica al que vocifera. * * * vociferador, ra. (Del lat. vociferātor, ōris).… … Enciclopedia Universal
Ramón María del Valle-Inclán — Retrato de Valle Inclán. Nacimiento … Wikipedia Español
vociférer — [ vɔsifere ] v. intr. <conjug. : 6> • 1380 , repris XVIIIe; lat. vociferare ♦ Vieilli Parler en criant et avec colère. ⇒ hurler; fam. gueuler. La foule « se mit à vociférer » (Radiguet). Vociférer contre qqn. ⇒ vitupérer. ♢ Trans. (1803)… … Encyclopédie Universelle
vociferante — adj. Que vocifera. * * * vociferante. adj. Que vocifera … Enciclopedia Universal
vociferare — vo·ci·fe·rà·re v.tr. e intr. (io vocìfero) CO 1. v.tr., spec. impers., diffondere una notizia, spargere una voce: si vocifera che venderanno l azienda, si vocifera che partirà presto 2. v.intr. (avere) parlare ad alta voce e a lungo {{line}}… … Dizionario italiano
răcni — RĂCNÍ, răcnesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice şi prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice; p. ext. a vorbi răstit şi tare, a se răsti (la cineva). – Din sl. ryknonti.… … Dicționar Român
vui — VUÍ, pers. 3 vuieşte, vb. IV. intranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbuşit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a ţiui, a bubui. ♦ spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a ţiui.… … Dicționar Român
